Freelancingul e o poveste cu capitole incomplete scrijelite pe foi goale

La fel ca multe altele, și povestea mea a început cu pagini goale pe care am scrijelit cu greu gânduri și idei până când am reușit să le dau o formă. 

Dar ce vreau să afli citind mai departe nu ține de niciun fel de cinism, oricât de mult pare că subiectul articolului meu e unul al cărui singur scop e să reteze orice iz de speranță. 

Ce vreau să afli citind e pur și simplu o poveste la care să revii ori de câte ori îți apar în minte cuvintele “vreau și eu să fac freelancing”. 

E povestea începutului meu în freelancing și unele dintre lecțiile pe care le-am adunat în ultimii 5 ani de freelancing. Sper să te inspire și să-ți dea un punct de plecare solid atunci când ți se consolidează dorința de a o lua pe drumul tău, singur, în freelancing.

Foaia albă a freelancingului: cum începi? 

Povestea mea, adică. 

Adevărul simplu este că eu am început orbește; eram încă în facultate și-mi doream să explorez lumea oamenilor care-și câștigă traiul din scris. Mi se părea o realitate atât de îndepărtată, însă, încât nu am făcut nimic să mă apropii.

Iar asta e de reținut, pentru că sunt aproape sigură că și tu te afli într-un colțișor al minții care-ți spune același lucru: e imposibil. Citește mai departe și vei vedea cum a devenit posibil pentru mine.

În timp ce eu nu făceam nimic să mă apropii de universul copywritingului și content writingul, întâmplarea face că piesele au fost puse în mișcare, cu mine alături. Am ajuns să lucrez ca ucenic alături de un alt freelancer care avea nevoie de ajutor în proiectele sale. 

În câteva luni, am jonglat în același timp facultatea și examenele, dar și responsabilitățile pe care le primisem în zona de social media management, short copy și articole de blog. 

Punctul de cotitură a fost aici: am învățat, am înțeles feedbackul și mi-am îmbunătățit munca conform acestuia. Dar cel mai important, mi-am pus întrebări și am căutat răspunsuri. Pentru că, pe lângă mentoratul pe care îl primeam de la freelancerul cu care lucram, îmi făceam research-ul propriu. 

În mintea mea, apăreau posibilități pe care nu mi le mai închipuisem până atunci, apăreau necunoscute interesante și mici momente de speranță că poate realitatea în care îmi câștig existența prin scris nu e așa departe. 

De ce-i spun punct de cotitură? Pentru că fusese prima oară când reușisem să privesc posibilitatea de a face freelancing full time ca pe un lucru tangibil. 

De ce se întâmplase asta? Pentru că învățasem mai multe despre ce înseamnă acest stil de muncă, fusesem expusă suficient încât să-mi dau seama că e posibil să trăiești așa și pentru că deprinsesem deja câteva skill-uri absolut necesare în freelancing: autonomie în lucru, capacitatea de a primi, înțelege și implementa feedbackul și tendința spre research și învățare continuă. 

Dar hai să revenim la poveste. 

După câteva luni în care am lucrat alături de un mentor, deja începusem să primesc recomandări și posibilitatea de a avea propriii mei clienți. Decizia nu a fost simplă, dar mi-am adunat tot curajul pe care îl aveam și am pus bazele muncii mele pe cont propriu. 

Ai putea spune că aici a fost de fapt punctul de cotitură, dar eu îl văd mai degrabă ca pe un moment în care mi-am asumat responsabilitatea și mi-am creat o formă juridică proprie. Însă momentul în care am înțeles că freelancingul e posibil și nu e atât de departe a fost însă o schimbare de mindset, un moment culminant în trecerea către freelancing și declicul care a făcut toate astea posibile.

Așa că iată-mă aici, la 5 ani după aceste întâmplări, full time freelancer, câștigându-mi existența din scris și creare de conținut. Iată-mă fiind un fel de scriitor.

Freelancing: e pentru toată lumea?

Bineînțeles că nu. Poate fi pentru tine? Categoric.

Viața de freelancer are multe pagini goale pe care ești obligat să le umpli din mers, fără cerneală sau creion și cu siguranță fără gumă de șters. Te întâmpină multe necunoscute la care nu găsești răspunsuri complete întotdeauna: poate pentru că nu există sau poate din alte cauze. Vei fi pus în situații în care credințe, valori și obiceiuri bine înrădăcinate îți vor fi smulse sau bătute de vânt, iar tot ce poți tu să faci este să te adaptezi, să înveți, să cauți idei și valori noi, să-ți reeduci modurile în care exiști în viața profesională și – de cele mai multe ori – personală. 

Freelancingul nu e pentru toată lumea, iar acei puțini care ajung să facă freelancing pot fi siguri că au făcut ceva bine în călătoria lor.

Ce poți să faci dacă vrei să fie pentru tine?

Cel mai ușor de urmărit sfat pe care ți l-aș putea da este să-ți dai permisiunea să înveți și să greșești. Învață de la alții, observă ce fac ei bine. Învață prin trial & error, prin propriile experiențe. Caută întotdeauna să-ți pui la îndoială convingerile și să explorezi căi noi pentru orice. Încearcă și dă-ți voie să greșești, iar când ești gata, implementează-ți propriul feedback, corectează, încearcă alte căi. Freelancingul vine cu multe provocări la care nu te aștepți, însă tot ce te va ține la suprafață va fi determinarea și dorința aceea acută de a învăța noi metode, căi și idei.