Atunci îmi doream să ajut întreaga lume; acum ajut terapeuții să ajute | Un fel de rezumat

Acum câteva luni, când am început sesiunile de coaching transformațional, tot ce simțeam era absența bucuriei din cariera mea de freelancer. M-am trezit cu întrebări: “Oare mie chiar îmi plac proiectele la care lucrez, oamenii cu care colaborez, eu unde mă îndrept și de ce am ales să fac ceea ce fac?”

Nu era prima dată când mă confruntam cu întrebări existențiale, dar acum eram foarte hotărâtă să și acționez.

Am conștientizat că îmi pierdusem “de ce-ul”, motivația aceea pentru care fac ceea ce fac. Mi-am dat seama că mă focusam mai tot timpul pe bani și pe supraviețuire. Trăiam în frică și în neîncredere în mine. Deși atunci când am renunțat la job și am ales să devin freelancer, eram stabilă pe decizie și capabilă să mut munții. Știam că îmi doresc un program flexibil, să mă organizez cum vreau eu, să călătoresc, să lucrez de oriunde, să pot să creez, să fiu liberă, să aduc impact în lume.

Știu acum că nu s-a schimbat nimic din ce simțeam atunci.

Doar că între timp am uitat. 

Cred că uităm lucruri, dacă nu e nimeni să ni le reamintească. Dacă nu ni le amintim noi înșine. Se întâmplă viața, intrăm pe pilot automat și nici nu ne dăm seama. 

La mine așa a fost.

Mi-am dat seama că viața mea de freelancer nu e despre ce mi-am dorit, doar în momentul în care m-am oprit să mă ascult și să mă văd. Și cu această nemulțumire, am pornit din nou într-o călătorie de introspecții și autocunoaștere.

Am început să mă întorc în esența mea, să îmi amintesc ce mă face să râd cu gura până la urechi, la ce mă pricep eu foarte bine, ce rezultate am până în prezent, cu cine vreau să lucrez, de ce am vrut să devin freelancer ș.a.m.d.

Apoi a venit un moment care mi-a pus viața pe pauză. 

A murit tata.

Acesta a fost momentul decisiv în care am conștientizat și mai mult că nu mai vreau să fug de mine și de bucuria mea. Eram deja într-o călătorie de introspecții, însă decesul tatălui meu a aprofundat întoarcerea la mine.

Mi-am dat seama că vreau ca viața mea de freelancer să fie mai mult despre cine sunt cu adevărat și despre cum vreau să mă simt când lucrez pentru clienți, și mai puțin despre câți bani vreau să fac.

Și odată cu această conștientizare și renaștere, mi-am găsit o nouă misiune ca freelancer. Un nou “de ce”.

Am găsit calea care înglobează tot ce îmi aduce bucurie în prezent: oameni, conectare, dezvoltare & vindecare. Cred că e de fapt o misiune pe care am avut-o de mică: mi-am dorit mereu să ajut oamenii.

Atunci era, bineînțeles, un scop măreț; îmi doream să ajut toți oamenii, să schimb lumea. Acum, când știu că putem face mai mult bine în colțișorul nostru, mi-am dat seama și ce oameni vreau să ajut: psihoterapeuții și oamenii care au nevoie de terapie.

De ce nu salvez lumea, ci doar pe cine vrea asta?

Sunt multe motive atât de intense încât îmi ridică părul de pe mine, însă îți las mai jos 3 dintre ele, care formează un core al noii mele identități în freelancing:

1. Pentru că am fost acolo. În locul acela în care nu mai știi cine ești sau încotro mergi. Mi-am dat demisia dintr-o viață care nu mă mai reprezenta și am pornit pe un drum al libertății, al întrebărilor, al reconectării cu mine. Terapia și dezvoltarea personală au fost elemente esențiale în transformarea mea.

Am trecut prin crize existențiale, conștientizări, frici, credințe limitative și tot acest proces m-a învățat cât de valoros este sprijinul unui terapeut și lucrul cu emoțiile. Știu cât de mult contează să ai pe cineva care să te ajute să te auzi cu adevărat. 

Nu vreau să crezi că sunt singură pe lume; nu sunt. Prietenii și familia au un fel de perspectivă când vine vorba de a te ghida în viață. Terapeutul vine cu obiectivitatea și detașarea de situații, pe care familia și prietenii nu au cum să ți le ofere. Asta-i diferența. 😊

2. Pentru că știu câtă nevoie avem de terapie și de vindecare. 

Cum ar arăta lumea dacă majoritatea dintre noi ne-am uita mai mult în interior decât în exterior? 

Cum ar fi să facem, fiecare dintre noi, măcar un pas mic spre vindecarea rănilor din suflet și minte?

Ar fi o lume mai blândă, ne-am asculta mai des unii pe ceilalți? Poate ne-am iubi mai mult?

Cred că noi, oamenii, avem nevoie de sprijin emoțional, de validare, de ascultare. Dar încă nu știm mereu unde să căutăm, cui să cerem ajutor sau ce presupune, de fapt, terapia. Poate nici nu putem cere ajutor, din varii motive. 

Vreau să ajut la schimbarea acestor credințe. Ne-am face așa mult bine fiind mai deschiși și conștientizând ce se ascunde sub o pătură de neliniști și frustrări.

În același timp, terapeuții au nevoie de vizibilitate, să îi vedem cine sunt, ca să le putem cere ajutorul – dar una care să nu îi pună în rolul de „vânzători”, ci în rolul lor firesc, uman, autentic. Terapia nu are nevoie de vânzare, ci de contexte de conectare.

Asta fac eu acum, după multe căutări: transform distanța dintre oameni și terapie într-o conversație. Fac din promovarea terapiei o invitație sinceră, nu o strategie de marketing. A fost nevoie de o schimbare de mindset pentru a-mi da seama că eu nu pot face marketing pentru terapeuți. Not gonna work. Nu vindem șosete aici. 

În urma unor discuții pe care le-am avut cu psihoterapeuții, mi-a fost foarte clar că pentru ei termenul de “marketing” are o conotație negativă. Marketingul e privit ca o vânzare abuzivă în online, prin care se pierde esența procesului din terapie. Atunci am conștientizat că nu voi putea ajuta terapeuții prin marketing, e necesară o cale mai umană.

3. Pentru că vreau ca oamenii să vadă terapeuții pentru cine sunt cu adevărat.

Vizibilitatea în fața audienței tale e ca o grădină cu flori – așa îmi place mie să spun. Iar în grădina ta nu e nevoie să plantezi ce e la modă, ci să alegi conștient ce să cultivi, în funcție de cine ești tu, ce-ți place și ce crezi, dar și în funcție de cum interacționează fiecare floare în mica ta grădină și lume. 

Iar rolul meu este să te ajut să identifici mediul potrivit pentru ca florile tale să prindă rădăcini, iar grădina ta să aducă bucurie atât ție, cât și celor care au nevoie. 

Nu fac întreaga lumea mai bună, dar ăsta e colțul meu de sprijin și conexiune

Am descoperit că cele mai autentice conexiuni se nasc în offline. De aceea, cred în puterea evenimentelor – locuri unde terapeuții pot vorbi, inspira și atinge suflete, nu doar să se promoveze.

Totodată, aud în jur nevoia și de claritate. Terapeuții nu „vindecă pe toată lumea” – au expertize diferite, abordări și stiluri unice. Tocmai de aceea organizez workshop-uri și sesiuni 1:1 în care ne întoarcem la esență și răspundem la întrebările: Cine ești? Ce oferi? Pe cine vrei să ajuți? Ce vrei să transmiți?

Când ai claritate, poți ajunge mai ușor la oamenii potriviți. Cu blândețe. Cu sens. Cu intenție.

Acum în încheiere, dragă terapeutule, îți doresc ca orice plantezi în grădina ta să fie aproape de cine ești.

Totodată, îți las rugămintea de a trimite acest articol unui terapeut, dar și o întrebare: 

Tu cât de aproape ești de tine, când îți cauți direcția?

Text de Iulia Artean | Freelancer | Community Builder | Potential Seeker

Sunt freelancer, creator de comunități, strateg în marketing, potential seeker, pasionată de dezvoltare personală și de cum ne putem depăsi credințele limitative prin conștientizare și ajutor din partea comunităților. Misiunea mea este să creez contexte în care psihoterapeuții ajung natural, uman și autentic la oamenii care au nevoie de sprijin emoțional și ca terapia să devină tot mai accesibilă și normalizată.

---

Unfelderezumat este o rubrică pe care am creat-o pentru că mie îmi place să spun lucrurilor pe nume, scurt, concis și concret. Ca un rezumat bun care te face să înțelegi problema generală bine de tot, dar îți și oferă oportunități de a explora mai mult. Un fel de rezumat e o rubrică de idei și inspirație în probleme de viață, freelancing și filosofie la miezul nopții. Este un context pe care mi-l ofer mie de a spune mai des ceea ce am spus și de a scrie mai des ceea ce-mi doresc să scriu. Căci scriu bine și am de spus lucruri pe care nu mulți le spun.

Și sunt sigură că am în jurul meu mulți oameni cu idei, printre care și tu.

Dacă vrei să scrii în rubrica Un fel de rezumat, scrie-mi ideea ta la contact@unfeldescriitor.com